Dupa multe tari din lumea a 3-a, am descoperit-o p-aia care are o infrastructura ca a noastra si sate fara curent si canalizare
Phnom Pehn. Capitala arata ca un orasel de provincie murdara si suprapopulata. Nu prea sunt masini, toata lumea are scuter ,nu exista semne de circulatie, doar semafoare, si toti merg cum ii taie capul. In primul moment zici ca e haos, dar apoi iti dai seama ca este o singura regula dupa care merg toti : "fereste-l pe cel din fatza"
Dimineata preotii budisti isi incepeau raidul pe la micii intreprinzatori ca sa stranga ceva d-ale gurii in schimbul unor binecuvantari.
Saracie ,saracie si iar saracie. Daca in Thailanda am mancat numai pe strada ,aici ,pe strada nu puteai sa mananci decat orez si ceva fructe.
Pisica siameze
Palatul regal este in antagonie cu ceea ce se afla dincolo de zidurile lui. 
Am pornit spre Siam Rep - orasul in apropierea caruia se afla Angkor Wat. Pe drum ne opream in satuce ca sa ne racorim si sa bem un suc de trestie de zahar 
Acolo ,eram atractia tuturor. Copiii veneau sa vada cine suntem ,ce limba vorbim si sa ne atinga motocicleta de parca era o nava spatiala.
Spre deosebire de Thailanda, aici peisajele erau extraordinare.Nu puteam sa mergem prea mult, ca vedeam tot felul de casute si trebuia sa ne oprim sa le fotografiem 
Fiecare satuc avea specificul lui. De ex ,aici se cultivau si se vindeau doar fructe d-astea. :) nu stiu cum le zice dar sunt groaznice. Arata ca ardeii si miros a voma.
Altii cultivau ardei iuti si ii puneau in fata casei ,la soare, la uscat.
Cei mai saraci aveau case din frunze de palmier.
Baiatul venea cu materiale de constructie.. :)
Apoi venea middle class :) - astia aveau case din lemn.
Iar cei mai instariti aveau case din beton.Toate casele aveau in fata o groapa, cred ca in sezonul umed se umple de apa si se face o mica plantatie de orez sau altceva :)
In sezonul uscat ,insa, aici isi aveau salasul lotusii si ...porcii :)
Politia era vigilenta si la datorie ! :)
Dupa 10 ore ,am ajuns la Siam Rep, literarmente negri de fum si praf .
Prima zi la Angkor a fost o zi speciala :) ziua de nastere a d-lui Euu :). Dar pana la sampanie si tort mai era, trebuia sa semnam condica la Angkor Wat si la Angkor Thom.
Seara, s-a lasat cu cocktail-uri la un Irish Pub.
In comparatie cu Thailanda, totul este mai scump. In Bangkok mancam de 4 dolari 3 mese / zi,iar in Cambodgia o singura masa era 4 dolari.
Amok : supa traditionala de peste servita in nuca de cocos.
Tot aici, am descoperit (prea tarziu) inghetata de vis numita Swensen's ! Dupa fiecare drum obositor la Angkor ne premiam cu cate un sortiment !
Angkor-ul este o minune. 3 zile sunt aproape OK, ca sa vezi, pe indelete, tot ce poate oferi acest complex.
Cea mai mare realizare a noastra a fost insa faptul ca am putut intra cu motocicleta, desi initial, se spunea ca doar localnicii au voie cu mijloace de transport motorizate, iar turistii trebuie sa ia tuk-tuk-ul sau bicicleta. Un sofer de tuk-tuk sta dupa tine toata ziua pt 10 dolari.
Am incalecat din nou pe motor si ne-am dus catre satele inundate. Numai ca in aceasta perioada ,sezonul uscat totul era secat.
In fata noastra se intindeau case pe picioroange si o mizerie de nedescris .
Saracie ,saracie dar cu partidul nu te pui
Traiau din pescuit (pesti , scoici si creveti ) si unii mai faceau rost de cate un turist ratacit ca sa-l plimbe cu barca pe lacul Tonle Sap.
Crevetii ii intindeau la soare sa se usuce si apoi ii vindeau.
Pe drumul de intoarcere, iar satuce ,iar casute, iar viata rurala, copilasi incantati de prezenta noastra si adulti curiosi. Niste oameni extraordinari.
Urmatoarea oprire, Kampong Cham ,orasul de pe Mekong .Aici am simtit cel mai bine farmecul apus al Indochinei. Cladiri facute in epoca de glorie ,acum aflate in paragina, se ridicau de-a lungul fluviului.
Orasul asta mi-a placut cel mai mult ,nu este o atractie turistica, singurii straini veniti aici erau cei care lucrau la leaganele de copii.
Oricum populatia si masculina si feminina era mult mai frumoasa decat cea din Thailanda(stia Angelina Jolie de ce isi ia copil de aici) + alte caractere + alta educatie
In Kampong Cham am avut cea mai tare experienta :) m-am simtit ca un explorator :) am mers la casele plutitoare de pe Mekong si i-am rugat pe localnici - prin limbajul semnelor - sa ma lasa la ei in casa. 
In prima casa erau 2 fete .Casa avea 2 camere si un cotet pt gaini. 
In mijlocul podelei era o gaura si pestisorii veneau sa primeasca mancare. Le dadeau gogonele.
In a 2-a casa stateau mai multe familii. Aveau antena TV - aveau curent.
M-au invitat si la masa.
Toti au ras de mine cand incercam sa merg pe trunchiul de bambus scufundat si alunecos ,care era singura legatura cu malul.
Mekong.
Desi am simtit si aici ca "it's good to be rich", parca nu-mi vine sa o spun cu atata placere ca in Thailanda. Am mult prea multa mila si compasiune pt cambodgieni.
6 comentarii:
Interesant! Cel mai tare ma misca faptul cum se bucura de viata in atata simplitate si saracie. Si pe buna dreptate, n-ai nevoie de multe pentru a fi fericit!
Nu stiu cat se bucura ei de viata, dar ce mi-a placut mie este ca nu au devenit "caini" din cauza saraciei. nu veneau sa vorbeasca cu noi sau sa ne ofere ajutorul in speranta ca vor primi ceva, erau cat se poate de sinceri si draguti. Nu acelasi lucru l-am simtit in Thailanda ,acolo toti vroiau sa-ti ia banii.
Frumoasa relatare a aventurii cambodgiene. Pozele sunt foarte inspirate, comunica ceva din emotia fotografului.
domnule Hawk iti multumesc pt comentarii :) sunt intotdeauna incantata sa ma laude cineva de pe softpedia - sectiunea traveling :)voi sunteti expertii in ale turismului :)
Ce frumoasa aventura!
Felicitari! Sunteti printre cei mai fericiti dintre muritori, dpmdv...
Sper s-ajung si eu intr-o buna zi. Nu stiu insa daca timpul mai are rabdare cu mine, desi eu am rabdare cu el.
Succes pe mai departe!
oamenii simpli si saraci intotdeauna gasesc frumusete in orice.
Trimiteți un comentariu