joi, 28 februarie 2008

TITI si o noapte de CACA sau poveste de pe Titicaca

Da, e clar ,se vede ca am inceput sa citesc din nou Marquez, m-a apucat nostalgia.
Am fost nedreapta, sunt atatea lucruri de povestit, iar eu am transat scurt si rapid toata chestiunea "Peru" in post-ul meu din 2006.
Acum o sa va spun povestea cu lacul Titicaca, unde am petrecut o noapte cam de kaka.

CA sa ajungi pe lac trebuie, mai intai, sa treci prin Puno, orasul de langa lac. 

Ne-am urcat pe o barcuta, vreo 20 de turisti din toate colturile lumii.
Aici i-am cunoscut pe polonezi. Un grup de 5 foarte simpatici. Se vede ca suntem din tari foste comuniste. Aveau acelasi tip de gandire ca si noi, stiau cel putin o limba straina si ne-am inteles perfect !
Prima oprire. Dupa o ora, insulele plutitoare Uros. Aici totul e facut din stuf.
...din stuf sunt barcile cu care se plimba turistii...
...casele in care locuiesc,  wc-ul este chiar lacul.
...si tot din stuf era si telefonul...international ! desi pe insula nu e curent.

Dupa inca 3 ore ,a 2-a si ultima oprire.Insula Amantani. Pe Titicaca sunt 2 insule de pamant, populate : Amantani si Taquili. 
Insula Amantani este insula de agricultori, Taquili este de pescari. Nu au lumina, gaze sau canalizare. Totul este din piatra.
...sunt din piatra casele si strazile...
...mesele si bancile...
si gardurile ! Care sunt facute din bolovani nelipiti intre ei,dar asezati cu atata maiestrie incat nu cad .niciodata!
In port ne asteptau femeile de pe insula ,sa ne duca fiecare la casele lor.
Sunt incase, vorbesc quechua si nu stiu spaniola decat daca au facut ceva scoala.
Ea era gazda noastra. Avea 16 ani , si sarea ca o caprita pe pietrele care duceau la casa , in timp ce noi scoteam limba de un cot in urma ei. Singura ei dorinta era sa se mute la oras.
Camera mea! Singura lumina era de la lumanare.
 Patul era o scandura cu un cearseaf, usa era o bucata de metal care nu se inchidea fest, drept pt care era groaznic de frig si toata noaptea a suierat vantul. Am dormit imbracata si cu caciula pe cap.

LA 4500 de metri, nu exista lemn ,asa ca ei folosesc sa se incalzeasca mai multe haine si plapumi desi pe Titicaca sunt ierni cu zapada. CEle cateva lemne ,aduse de departe, le folosesc pt gatit. 

Ne-au dat de mancare 4 feluri de cartofi si o supa de quinoa (un fel de mei)
Pe toata insula sunt drumuri care duc sus ,in varf, unde se afla un fel de templu inchinat lui Pacha Mama,  mama universului la Incasi.
Pe tot drumul sunt  porti .
Seara am avut PARTY. Ne-au imbracat in hainele lor specifice, si ne-au dus la caminul cultural, unde ,in cinstea noastra, au aprins si un bec !
Am dansat si ne-am distrat. Toti eram arsi de soare.
Mi-am luat si eu o caciulita ca a lu' asta micu. Cu ea pe cap am reusit sa trec peste noaptea friguroasa.
Si apropo de caciulite,asta e ultimul lucru pe care l-am vazut in aeroportul din Puno, inainte de a-mi continua calatoria. Fii-mea nu m-a iertat nici acum ca nu i-am luat-o. Era din alpaca.






2 comentarii:

Just a girl spunea...

asa mai mamica! in sfarsit citesc si eu ca omul povesti de calatorie! hai la mai mare, hai cu continuarea!

copill spunea...

Minunat! MAI VREAUUUUU! Si mai du-te, sa ai ce ne povesti pana la adanci batraneti!