TITI si o noapte de CACA sau poveste de pe Titicaca

Da, e clar ,se vede ca am inceput sa citesc din nou Marquez, m-a apucat nostalgia.
Am fost nedreapta, sunt atatea lucruri de povestit, iar eu am transat scurt si rapid toata chestiunea "Peru" in post-ul meu din 2006.
Acum o sa va spun povestea cu lacul Titicaca, unde am petrecut o noapte cam de kaka.

CA sa ajungi pe lac trebuie, mai intai, sa treci prin Puno, orasul de langa lac. 

Ne-am urcat pe o barcuta, vreo 20 de turisti din toate colturile lumii.

Aici i-am cunoscut pe polonezi. Un grup de 5 foarte simpatici. Se vede ca suntem din tari foste comuniste. Aveau acelasi tip de gandire ca si noi, stiau cel putin o limba straina si ne-am inteles perfect !
Prima oprire. Dupa o ora, insulele plutitoare Uros. Aici totul e facut din stuf.
...din stuf sunt barcile cu care se plimba turistii...
...casele in care locuiesc,  wc-ul este chiar lacul.
...si tot din stuf era si telefonul...international ! desi pe insula nu e curent.

Dupa inca 3 ore ,a 2-a si ultima oprire.Insula Amantani. Pe Titicaca sunt 2 insule de pamant, populate : Amantani si Taquili. 
Insula Amantani este insula de agricultori, Taquili este de pescari. Nu au lumina, gaze sau canalizare. Totul este din piatra.
...sunt din piatra casele si strazile...
...mesele si bancile...
si gardurile ! Care sunt facute din bolovani nelipiti intre ei,dar asezati cu atata maiestrie incat nu cad .niciodata!

In port ne asteptau femeile de pe insula ,sa ne duca fiecare la casele lor.

Sunt incase, vorbesc quechua si nu stiu spaniola decat daca au facut ceva scoala.

Ea era gazda noastra. Avea 16 ani , si sarea ca o caprita pe pietrele care duceau la casa , in timp ce noi scoteam limba de un cot in urma ei. Singura ei dorinta era sa se mute la oras.
Camera mea! Singura lumina era de la lumanare.

 Patul era o scandura cu un cearseaf, usa era o bucata de metal care nu se inchidea fest, drept pt care era groaznic de frig si toata noaptea a suierat vantul. Am dormit imbracata si cu caciula pe cap.

LA 4500 de metri, nu exista lemn ,asa ca ei folosesc sa se incalzeasca mai multe haine si plapumi desi pe Titicaca sunt ierni cu zapada. CEle cateva lemne ,aduse de departe, le folosesc pt gatit. 

Ne-au dat de mancare 4 feluri de cartofi si o supa de quinoa (un fel de mei)

Pe toata insula sunt drumuri care duc sus ,in varf, unde se afla un fel de templu inchinat lui Pacha Mama,  mama universului la Incasi.
Pe tot drumul sunt  porti .
Seara am avut PARTY. Ne-au imbracat in hainele lor specifice, si ne-au dus la caminul cultural, unde ,in cinstea noastra, au aprins si un bec !

Am dansat si ne-am distrat. Toti eram arsi de soare.

Mi-am luat si eu o caciulita ca a lu' asta micu. Cu ea pe cap am reusit sa trec peste noaptea friguroasa.
Si apropo de caciulite,asta e ultimul lucru pe care l-am vazut in aeroportul din Puno, inainte de a-mi continua calatoria. Fii-mea nu m-a iertat nici acum ca nu i-am luat-o. Era din alpaca.

JUNGLE FEVER sau Povestea junglei

A trecut un an si ceva de la calatoria mea in jungla, calatoria asteptata timp de 2 decenii.
Am fost ingrozitor de dezamagita atunci, nu era ceea ce citisem in cartile despre aventurieri, Amazon, triburi si mituri.
Dar acum , cum ar zice Marquez, "sunt victima capcanelor caritabile intinse de nostalgie" si as mai vrea sa vad o data jungla , sigura fiind ca va fi asa cum am visat eu din clasa a VI-a.

Ghidul meu din Anzi (stanga) un incas, vorbea cu cel din jungla,un indian si se intelegeau la traseu si la pret.


Am mers 24 de ore cu vaporul pe Amazon. La dus ,clasa I-a. Asta era locul meu: un hamac si un scaun. "Amazonul cu apele ca puroiul" Aerul e minunat: jungla miroase  a zambile. Primul apus de soare, pe Amazon, eram tot pe vapor, la jumatea drumului. In jungla nu exista timp, oamenii pleaca intr-o barcuta, spre un loc de pescuit.Trec zile ,saptamani, nici ei nu stiu, ce conteaza ,nu au serviciu ,nu au emisiuni preferate la TV. Ziua urmatoarea - prima oprire, primul oras, Nauta.

CAnd vaporul acosteaza ,femeile vin sa vanda bunatati pasagerilor.

Au in cosuri fructe ciudate, dintre care numai bananele si ananasul imi sunt cunoscute,peste sarat, pungi de plastic pline cu suc de fructe, ba unii chiar au de vanzare papagali si maimutele vii. Totul la pretul unic de 1 soles -1 RON

Jungle FAST -FOOD : orez cu pui si fiert in frunze de banana. si un sosulet, facut din ceapa, otet si apa. Gata, am ajuns ! Rezervatia PACAYA -SAMIRYA.Primul punct: satul. Asta era casuta mea ,de fapt tot hotelul. care avea mai multe camere, si wc si dus cu apa rece de la butoi. Asta era camera mea. o salteluta si un moschetero si multi soricei si multe furnici, dar nimic nu trece de moschetero. Casele din sat erau asezate pe o linie dreapta ,cu fata la rau .Prin dreptul fiecareia trecea un drum, de 1.50m latime, asfaltat.
In centrul satului, casele asezate in careu, in mijloc au loc adunarile satesti, dar si meciuri de fotbal.
Casuta alba este dispensarul. IN spatele caselor plantatiile lor de banane O floare de banana. Yucca, buna la toate, radacina se mananca si frunzele se lasa la fermentat si se face o bautura alcoolica.

 Un fruct care mirosea a voma. E singurul lucru pe care nu l-am mancat. O fetita foarte dulce si lemn ROZ. POrnim mai adanc in jungla, inca 12 ore in barca.
Asta e barca si locul unde ne-am oprit sa inoptam. Aici am dormit. Eu ,ghidul si 2 calauze. Aveam plasticul, o salteluta (eu aveam 2 ca eram fata)si deasupra moschetero.
La 3 metri, in spate, incepea JUNGLA cu animale, si la 5 metri in fata era raul, cu aligatori.
Stratul de frunze moarte colcaia de miriapozi si alte ganganii.
ASa ne gateam.
Un apus de soare. Una din calauze .Jungla cu furnici si lilieci,cu tot felul de plante bune si rele, cu zgomote ciudate cu umezeala si noroi.  M-am intors, tot cu un vapor. Clasa a 2-a, insa eu mi-am luat hamacul si l-am agatat sus pe punte ,sub cerul liber. Am inghetat.