Zicem ca Chile este in lumea a 3-a.
Zicem ca Romania este o tara europeana.
Zicem prostii !
Chile este de 10 ori mai european decat Romania.
Da, frate ! inca unii care ne-au luat-o inainte. Si au avut si ei dictatura.
Oamenii sunt saracuti ,dar sunt simpatici, draguti, amabili, plini de bun simt, etc.
Santiago de Chile este un oras de 7 milioane de locuitori cu o infrastructura de invidiat, cu suburbii bine organizate si bine conectate. Au apa curenta ,lumina si mijloacele de transport care merg pana la 12 noaptea. Metrourile unesc toate colturile orasului si vin -incredibil-la 3 minute 
Chiar daca ,si aici ,copiii indio fac baie in fantana arteziana din Plaza de Armas ,asta nu inseamna ca e o tiganie ca in Bucuresti
In nici un caz . De la pavajul strazii si pana la siesta de la mijlocul zilei, Santiago iti da senzatia ca esti pe batranul continent ,in Spania
In centrul orasului ,am observat o chestie foarte ciudata, sau foarte practica - nu m-am prins inca - asezarea magazinelor pe strazi. O strada era numai cu "optica" ,o strada cu "electrica" una cu feronerie alta cu banci , alta cu fast fooduri si restaurante ,etc. De la un capat la altul si pe ambele parti erau numai magazine cu acelasi specific. 
M-am dus in Chile cu o foame mare ! :)) Ma asteptam sa gasesc aceeasi mancare buna ca in Peru si aceleasi portii imense ! (si mai intreb de ce ma ingras !)Portiile erau mari -mai ales cele care se numeau "a lo pobre" adica mancarea saracului ,dar ca arta culinara stau destul de prost.
Se mananca mult fast food ,insa mai sanatos decat in occident - chifteau de carne tocata este inlocuita de o friptura la gratar de porc sau vita ,iar in loc de maioneza si ketchup au crema de avocado.
Preferata mea "cazuela de mariscos" sau supa de scoici
Cartierul boem din Santiago - Bellavista - ziua era pustiu...
...noaptea plin de oameni la terase dar si de niste personaje suspecte
Nici aici nu am iertat nici un magazin de suveniruri . Lana, pielea si argintul fiind maiestru lucrate.
Cel mai tare chiosc de ziare
In Santiago ne intorceam mereu, dupa cate o saptamana petrecuta pe coclauri, ca sa ne spalam hainele si sa ne pregatim pt o noua aventura. Cam asa arata camera noastra de hotel in zilele alea. Eram spaima cameristelor.
In Patagonia ,daca e soare ,costumatia obligatorie este cagula si crema de protectie .
