marți, 21 iulie 2009

2 pe un scuter sau Poveste din Insula Pastelui

"Unde v-am adus, baaaaa !!!???"a fost motto-ul calatoriei noastre de o luna in Chile.
Trebuie sa spunem, cu mandrie, ca am fost printre putinii care merg in Insula Pastelui si printre fooooaaaarte putinii romani care au ajuns acolo.
Daca nu eram noi se daramau Moaii. :)

Dupa 6 ore de zbor iata-ne in mijlocul Pacificului.
Paradisul : apa verde, pietrele negre , pamantul rosu si cerul albastru.
La aeroport aveai o primire in stil polinezian. - ghirlande de flori la gat.
Insula Pastelui nu e o insula turistica in adevaratul sens al cuvantului. Nu te duci acolo pt mare, soare si plaja. Aici vin turistii pasionati de istorie si legende, intr-o calatorie de cunoastere, pt a afla secretele statuilor.
De aceea insula si-a pastrat aerul natural, bastinasii nu sunt nesimtiti ce vor sa profite de turisti ,iar preturile nu sunt exagerat de mari.
Insula are doar un oras - Hanga Roa - cu 3800 de locuitori si caini vagabonzi in cautare de stapan.
Ne-am inchiriat un scuter si am pormit . Pe insula sunt doar 2 drumuri.
...si  doar 2 plaje cu nisip.
Plaja mare - Anakena Beach - are moai cu caciulite rosii
Plaja mica - Ovahe - e chiar mica , pustie si ascunsa intre pietre.
Tongariki - 15 moai

La apus si la rasarit ,era un adevarat pelerinaj la Moai.
Caii si vacile umblau libere peste tot. Nu sunt in grija nimanui ,sau asa pare. Poate de aceea peste tot miroase a hoit.

Rano -Raraku - fabrica de moai.
Pana acum cateva zeci de ani insula nu a avut nici un copac
dar au inceput sa planteze palmieri si eucalipt. Frunza de eucalipt.
Am avut 6 zile de lalaiala si lafaiala. N-am fost niste turisti grabiti ,am simtit cum e viata acolo. Am fi putut merge chiar la masaj la cel mai tare salon din oras. :)
Fiecare zi se termina cu o baie in ocean...
si un cocktail exotic la o terasa pe plaja.
Rapa Nui (insula Pastelui) e o insula triunghiulara cu cate un vulcan in fiecare colt.
Vulcanul Orongo , inactiv de mii de ani ,2500 de metri adancime e acum plin cu apa si matasea broastei.
Bastinasii aveau parul lung,umblau pe cai, sa impresioneze turistele americane,
iar ele aveau flori in par cum vezi in filme sau in picturi.
De fapt, nu erau cine stie ce, nici ei nici ele : ei mici si slabi, ele grasute si pitice. Asta pana se imbracau in haine traditionale si se vopseau pe fata. Atunci isi regaseau originea si identitatea.

Ultima zi ne-am pastrat-o pt plaja si pt o ultima vizita la fabrica de moai.
Cu plaja am avut ghinion - a fost singura zi cand a fost innorat si a plouat.
Dar cu moaii am fost chiar norocoasa, reusind sa fentez un paznic si sa pun mana pe una dintre statui.

Mi-ar fi placut sa iau cu mine si niste nisip, dar mi l-au confiscat la vama - patrimoniu national- asa ca m-am multumit cu niste pietre vulcanice si cu urmele lasate in nisipul aproape rosu de pe Anakena Beach.


Mai multe poze din Insula Pastelui aici >>> http://silvialys.blogspot.com/2009/03/chile-2009-insula-pastelui.html

vineri, 17 iulie 2009

2 romani si 5 excursii sau Poveste din Atacama

Desertul Atacama. Gasca veselea : Eu, Euu si El. El,insa,avand o varsta :) , nu prea se simtea bine la 2500 de metri altitudine. Desi nu e nimic ce nu se poate rezolva cu niste frunze de coca si putin oxigen (reteta doctorilor atacameni) ,El s-a hotarat totusi sa ne paraseasca dupa 2 zile si s-a intors la chill-out in Santiago. Noi 2 ,mai tineri si mai bravi am continuat programul :)

Majoritatea, cred ca un desert e o intindere de nisip, dar in Atacama (si nu numai) desertul imbraca mai multe forme: munti, lagune sarate, vulcani ,intinderi aride, campuri de sare, sau gheizere.
Aceasta ariditate este si din cauza ca apa este sarata.
Singurul oras din desert este San Pedro de Atacama.
 San Padro de Atacama este un fel de Jamaica sau de Amsterdam in inima desertului. Foarte cosmopolit ,foarte rasta ,foarte hippie,foarte...fumat.

Prima excursie Valle de la Luna.
Mai intai se trece prin Valle de la Muerte.
apoi,la apus,se ajunge in Valea Lunii.

A 2-a zi o alta excursie : El salar de Atacama.
totul e din sare, dar e acoperit de un strat de praf din Cordilieri. In mijlocul zilei ,pe o arsita cumplita, am ajuns la o laguna cu apa sarata.
iata pantalonii lui Euu dupa baie : tepeni si albi de sare.
Ultima oprire un salar alb !
 Ziua urmatoare am plecat la 3500 m, pt a vedea Lagunas Altiplanicas.
Prima oprire, la rasarit, a fost la o laguna cu apa sarata si flamingo.
Prima laguna altiplanica
Desert
A 2-a laguna
Pranzul l-am luat intr-un satuc.
Singurul lemn care se poate gasi in zona este cel de cactus.
 A 4-a excursie. Plecarea la 5 dimineata, ca sa prindem rasaritul la 4500 de metri in celebrul camp de gheizere, Tatio.
Drum lung si cu hartoape de ne-am zgaltait toti ficatii si creierii,dar cel mai rau era praful. Iti ardea nasul ,gatul si ochii.
La 4500 de metri si inainte de rasarit erau -5 grade
Langa gheizere era o piscina naturala cu apa de 30 de grade.  Pe drumul de intoarcere, satucul Machuca : 15 case si 10 locuitori ce traiau numai din turism.
si o biserica in miniatura.
Singurul loc din Chile unde am putut manca lama.
In mijlocul desertului poti intalni parti cu vegetatie. Un rau subteran face ca totul sa inverzeasca.
A 5-a excursie nu era prea frecventa in programul turistilor. Valle de Arcoiris.

Prima oprire , un loc asemanatoar cu Petra din Iordania I se zice Valea Curcubeului din cauza straturilor colorate care formeaza muntele. Albul si verdele se datoreaza zacamintelor de cupru.
 Aici magarii nu apartineanu nimanui,erau salbatici.
Pentru prima data, am dat peste un peisaj care, cat de cat, te duce cu gandul la desertul tipic.
Apoi au urmat niste pesteri
cu pietroglifele antice.
Lasam in urma San Pedro de Atacama - orasul rosu - facut numai din pamant si praf si ne indreptam spre Romania - o tara praf !
Mai multe poze din Atacama aici http://silvialys.blogspot.com/2009/03/chile-2009-desertul-atacama.html